CUM SĂ CREȘTI UN COPIL CU UN CREIER SĂNĂTOS

DEZVOLTAREA COPILULUI PARCURGE ETAPE CLARE, FIXE ȘI FĂRĂ ABATERI

Copiii sunt foarte diferiți de adulți prin modul de percepere a informației, dezvoltarea cognitivă, dar și conduita socială. O periodă îndelungată de timp, s-a crezut că toți parcurgem același traseu în dezvoltarea umană, și nu mai este necesar să întreprindem careva măsuri sau să recurgem la abordări individuale. Ba chiar, se considera că, un copil, deja pe la 5-6 ani gîndește ca un adult, și ar fi logic să înțeleagă absolut tot ceea ce i se comunică și ar trebui să realizeze toate sarcinile înaintate față de el. Ulterior, s-a constatat că totuși, copiii sunt diferiți între ei, ceea ce-a determinat apariția convingerii că, copiii parcurg o serie de etape sau stadii de dezvoltare, caracterizate de unele particularități.

Piaget, Erikson, Kohlberg au fost unii dintre promotorii teoriilor stadiale și, indiferent de abordarea pe care au avut-o asupra dezvoltării copilului, totuși au pus accentul pe existența unor etape clare ale dezvoltării umane. Fiecare etapă de dezvoltare își are specificul său, particularitățile care o caracterizează, ceea ce este foarte important pentru fiecare părinte să cunoască. Dezvoltarea cognitivă se realizează prin maturizare psihică și învățare. Dacă unui copil i se vor impune restricții foarte drastice, sau dimpotrivă, va avea parte de prea multă libertatea - atunci maturizarea sa psihică va stagna, și copilul nu se va putea adapta schimbărilor din mediu. De exemplu, dacă un copil de 1-2 ani, va fi pus în fața unui ecran, și stă ore în șir în „compania” acestuia, ar fi paradoxal să ne uimim de ce are întîrzieri în vorbire, dificultăți în pronunție, probleme de relaționare cu semenii. În timp ce, nevoia lui de bază este explorarea mediului la maxim. Doar că, acești copii, cel mai mult vor avea de suferit în perioada de adolescență, din cauza maturizării insuficiente și dificultatea de-a face față provocărilor vîrstei. Iată de ce, unor copii, le este foarte complicat să însușească materia la școală, indiferent cît de mult se străduiește profesorul.

Conform teoriei lui Piaget, dezvoltarea copilului conține o succesiune fixă de etape: dacă într-o teorie stadială se menționează că etapa A este înaintea etapei B, înseamnă că așa rămîne, succesiune fixă și fără excepții. Este imposibil ca cineva să sară de la etapa A la C, peste etapa B. Asta denotă că, este ireal să credem că oricînd putem recupera. Copiii care sunt neglijați, sau le este inhibată curiozitatea în jurul vîrstei de 3-4 ani, se vor confrunta cu multe probleme atunci cînd vor avea de făcut conexiuni, analize și sinteze - vor face ochii mari, se vor bloca și vor trăi emoții de tristețe, frică sau furie.

 

(Vezi în imagine cît de mult diferă creierul unui copil care a fost neglijat mereu, de creierul unui copil care a fost ajutat să-și satisfacă nevoile de bază ale etapei de dezvoltare de pînă la 3 ani)

 

CARE ESTE ROLUL PĂRINTELUI ÎN MATURIZAREA PSIHICĂ A COPILULUI

Fără grabă, remușcări, este bine ca adulții să se focuseze strict pe etapa de dezvoltare la care se află copilul, să le ajute să se maturizeze psihic în armonie cu dezvoltarea fizică. Copilul, are nevoie să-și dezvolte abilități, aptitudini, comportamente care-i vor fi foarte utile atunci cînd va ateriza în următoarea etapă de dezvoltare.

Oprește-te din citit și reflectează la întrebările: Ce vrei pentru copilul tău? Care sunt acele calități pe care vrei să i le dai la pachet în viața de adult? Puțin probabil să visezi la un copil dependent, egoist și debusolat. Cu siguranță îți vezi copilul transformîndu-se într-un adult deștept, descurcăreț, încrezut și sigur pe sine.

Iar acum, după ce ți-ai răspuns la aceste întrebări, analizează care este procentul de implicare din partea ta în dezvoltarea acestor calități, aptitudini la copilul tău.

Din experiența profesională, discuțiile cu părinții, îngrijitorii copiilor mici, una dintre problemele de bază este că, prea puțin se cunoaște despre abilitățile și capacitățile pe care trebuie să le posede copilul, atunci cînd iese dintr-o etapă de dezvoltare și trece în alta. Din acest considerent, îți sugerez să te concentrezi pe următoarele:

Pînă la vîrsta de 2 ani:

  •  copilul are nevoie să fie ajutat în procesul de explorare a mediului, atunci cînd vrea să știe ce se află pe fiecare metru pătrat de suprafață a locuinței;
  • își dezvoltă motricitatea atunci cînd umblă peste tot prin casă și dezasamblează tot cei cade sub mână;
  • are nevoie de tine mai mult ca oricînd, ești cea mai importantă figură din viața copilului, carei dezvoltă un atașament sigur (atașamentul reprezintă legătura afectivă care se dezvoltă între părinte-copil) - ceea ce are o importanță majoră în toate relațiile pe care le va dezvolta copilul ulterior cu cei din jur;
  • contează calitatea timpului petrecut cu el și exteriorizarea emoțiilor pozitive trăite împreună;

Siguranța emoțională și fizică dezvoltate la copil în această etapă de dezvoltare, îl va ajuta enorm să parcurgă cu succes celelalte etape de dezvoltare.

La 2-3 ani continuă să dezvolți ceea ce ai făcut în prima perioadă, dar ar fi bine să știi că, creierul copilului este înzestrat cu capacități uriașe, doar are nevoie de ghidarea ta în dezvoltarea abilităților utile și comportamentelor pozitive. Pentru această vîrstă este bine să-ți înveți copilul:

  • să-și adune jucăriile într-un loc special - evident că de la tine învață, în timp ce faci asta împreună cu el, îi oferi încurajări verbale și îmbrățișări calde;
  • să te ajute la bucătărie: să șteargă masa, să aranjeze șervețele pe masă;
  • să-și aranjeze hainele atunci cînd se dezbracă (amintește-ți mereu că vrei să se simtă bine atunci cînd va merge la grădiniță);
  • hainele murdare să le ducă în coșul pentru rufe;
  • să mănînce singur (fără niciun fel de ecrane, stimuli, recompense);
  • să-și dezvolte vocabularul, să pronunțe cuvinte, să alcătuiască propoziții simple (2-3 cuvinte);
  • să se îmbrace singur (cu ajutor la nasturi, șireturi); etc.

La 4-5 ani pe care-i are copilul ar fi bine să accepți ideea că dacă se pricepe la șmecherii, isterii, știe cum să obțină tot ce-și propune, atunci îi este ușor să învețe și lucruri utile:

  • să-și facă igiena personală;
  • să îngrijească de un animal, pasăre (dezvoltă responsabilitatea);
  • să-și facă patul;
  • să aranjeze vesela pe masă;
  • să strîngă de pe masă vesela murdară și so pună în chiuvetă;
  • să se implice în pregătirea bucatelor (ceva să mestece; săți dea legume, fructe, produse din frigider; să aleagă hrișcă, orez; să pregătească tartine simple (pîine cu salam, cașcaval, etc);
  • să-și aleagă hainele pe care vrea să le poarte la grădiniță, prin casă; etc.

La 6 -7 ani - deja ai un „școlar mic”, și e bine să se poată orienta în timp și spațiu, să se descurce singur, pentru că tu, părintele, nu mai ești alături de el, în timp ce se află în mediul școlar. Are nevoie să știe:

  • să-și pregătească hainele pentru școală;
  • singur își face ghiozdanul (este al lui, nu al tău! Tu ai geanta ta!)
  • să-și facă ordine în lucrurile personale, în odaie;
  • să spele vesela, să dea cu aspiratorul;
  • să-și pună vreo tartină sau un fruct în ghiozdan (în cazul în care-i va fi foame);
  • să-și facă temele de unul singur (apelează doar la ajutor atunci cînd pe bune are nevoie, dar nu-i faci temele în locul lui: este tema lui, școala lui - tu pentru tine deja ai învățat!);
  • să mențină un dialog cu sens;
  • să relaționeze eficient cu semenii (empatie, respect, ascultare); etc

La 8-9 ani chiar te poți bucura de independența copilului tău, în timp ce se pricepe de minune la:

  • pregătirea bucatelor simple (tartine, cereale, terci, salate simple);
  • temele pentru acasă fac parte din regimul zilei, fără insistență și rugăminte din partea ta (pentru că în etapa precedentă ai avut grijă să te retragi frumos);
  • spală vesela, face curat;
  • merge la magazin, face cumpărături (simple și ușoare);
  • hainele murdare le încarcă în mașina de spălat, și chiar este capabil so pună în funcțiune

Notă: dacă în această perioadă, nu vei lucra la dezvoltarea abilităților - îți va fi foarte dificil să le dezvolți în perioada de preadolescență (va opune rezistență și încăpățînare la tot ce-i comunici tu)

La 10-12 ani copilul tău chiar le poate face deja pe toate de unul singur:

  • igiena personală, îngrijirea părului;
  • își spală singur lucrurile personale (lenjeria de corp, ciorapii, încălțămintea) posibil să vrei ca, copilul tău să-și petreacă timpul interesant în cadrul unei tabere, și nu ți-ar plăcea să se complexeze pentru că nu știe cum să-și spele ciorapii;
  • mai puțin vei avea tangență cu odaia lui; singur își va schimba lenjeria de pat; ordine în dulapul cu haine;
  • activitatea școlară este doar pe seama lui: teme, cărți, agendă (categoric nu te implici în verificări lovești în stima de sine a copilului și încredere în forțele proprii);
  • face curat în casă, la baie;
  • ajută la bucătărie: taie, mestecă, pregătește bucate simple (ompletă, ochiuri, semifabricate);
  • are grijă de frate/soră mai mici (atunci cînd avea grijă de o plantă so ude, un animăluț să-l hrănească - lucrai la responsabilitate);
  • face cumpărături de la magazin, farmacie; etc

De la 13 și mai mult - ai impresia că a uitat tot ce i-ai dezvoltat tu pănă acum, ai impresia că nu-l mai recunoști. Te înțeleg! Este din cauza că i-au apărut alte interese. Dar tu, nu ceda, fii calm dar ferm în tot ce întreprinzi. Îți sugerez:

  • singur se va ocupa mai puțin de activități casnice, dar iată împreună cu tine ar putea mai ușor să le facă (de exemplu dacă faceți curățenie generală, ajutăți copilul să decidă ce va face exact din toată lista de acțiuni pe care urmează să le faceți);
  • va merge la magazin, dar îți va cere o listă cu tot ce trebuie să cumpere, cică îi este dificil să memorizeze (are dreptate, deja dominantele creierului sunt altele) se va simți și mai important dacă va avea această listă în propriul telefon (deja e mare pentru hîrtiuțe);
  • implicăl la pregătirea unei mese (cap-coadă) și oferă-i încurajări  pozitive, cît de mult apreciezi efortul lui și cît de important este pentru tine să găsești ceva mîncare atunci cînd vii obosit/ă de la serviciu;
  • distribuie clar responsabilitățile casnice (comunicăi clar așteptările pe care le ai de la copil - atunci cînd se va angaja la muncă, șeful exact așa va proceda).

 

Succese! Totul este atît de simplu, dacă știm exact ce ne dorim!


Lasă un comentariu

Ce trebuie să știi despre copilul tău

Oferă-i copilului ceea ce-i trebuie cu adevărat.

350.00 MDL

Autor

INA CRASNOJON-LABA

„Dăruirea și satisfacția de la ceea ce faci sunt cheia succesului!” - este ceea ce...

Categories